Un vagabond fără cusur

  • 0

Un vagabond fără cusur

Category : Anonymus

Un vagabond fără cusur
Prin cafenele hoinăresc
Închin pahar după pahar
Amicii-n șotii îmi vorbesc
În spate am un lautar.

Îmi cântă dor, îmi cântă jale
Cu bani puțini îl omenesc
Căci buzunarele-mi sunt goale
Doar sunt artist și e firesc.

Din când în când o tânără studentă
În șoaptă vrea să mă vrăjească
Nu am ce să-i ofer tălharei
Într-un final…uimită pleacă.

Plecarau multe tinere domnițe
De când petrec în cafenele
Multe erau pentru mine
Doar eu nu eram pentru ele.

Prefer să stau să ascult…
O melodie din țambal
Decât încet să mă descompun
Cu o femeie fără șarm.

Sunt vagabond în ADN
Și viața trebuie trăită
Așa cum vreau, cum îmi doresc
Căci morții nu pot să-i dau mită.

Dependent Anonim


Oare am ajuns la dependență?

Este mai bine să întrebi acum degeaba decât să regreți mai târziu. Folosește formularul de contact pentru a ne adresa orice întrebare legată de tratament sau pentru a face o programare. Asigurăm confidențialitatea datelor furnizate prin intermediul formularului online sau telefonic.

Vreau să știu