Înainte să plec

Deschid dulapul, atent aleg
E ultima călătorie-n care plec
Călătoria de pe urmă
Nu iau suferință, nu iau ură.
Ar trebui să mă îmbrac gros
Căci drumu-i lung, anevoios
Și nu-l cunosc…
Doar îl simt, miros sfios.

N-am timp, nu pot să mai rămân
N-am timp nici de “rămas bun”
M-așteaptă cioclul în fața porții
Să mă predea în siguranță: Morții.

Nu vreau ode, nici balade
Nu vreau să plângeți, lacrimi deșarte
Nu vreau pomeni, nu vreau durere
Vreau doar un sincer “la revedere”.

O simplă ființă într-un cavou
Ce lasă în urmă versuri de stilou
Ce lasă în urmă sânge înfierbântat
Eu am plecat! Adio, v-am pupat.

Anonim