Mă numesc……… şi sunt alcoolic… dar nu singur!

Se poate afirma despre alcoolism că este o boală a singurătaţii, acest lucru fiind recunoscut de mai toţi cei atinși de această afecţiune. Mulţi descriu starea de incompatibiliate între ceea ce se întâmplă în exteriorul lor şi ceea ce se manifestă în

profunzimea personalităţii fiecăruia, un sentiment profund de incompatibilitate și neconcordanţă între inveliş si miez, între veselia beţiei și tristeţea trăirilor interioare, trăiri concomitente şi prezente simultan. Fractura se adânceşte și mai mult când efectul alcoolului dispare, sentimentul de marginalizare crescând cu o forţă de nestăvilit, împingând astfel persoana la recidivă. Singurătatea se diluează şi îşi pierde din intensitate în cursul grupurilor terapeutice, unde persoana alcoolică descoperă, sub îndrumarea terapeuţilor noştri, modalităţi de punere în acord a trăirilor interioare cu cele exterioare, găseşte calea desprinderii de dependenţă, de suferinţa singurătaţii.
Tratăm alcoolismul ca o boală, însoţit de toată simptomatologia lui, simptomatologie din care face parte şi singurătatea.
“Mă numesc………şi sunt alcoolic…dar nu singur!”