Procesul
Întins pe canapeaua vieții stau
Și mă gândesc la ce-am făcut
Trec ani, trec nopți, trec primăveri
Ridicol sunt pierdut.
Balanța este universul meu
Adaug taler câte-un dor
Scot bunătate, o scot greu
Un suflet mare, un suflet gol.
Etapa vieții am trecut
Și n-am schițat nimic
Doar panică produc în jurul meu
Inconștient perfid.
Din narghileaua fericirii trag
Nu vreau să mă înec
Etapa întâi e la final
Etapa a doua o încep.
Dependent Anonim