Terapiile prin realitate virtuală, o modalitate sigură, eficientă și rapidă de tratament.

Ce este VR (Realitatea Virtuală)?

Realitatea virtuală (VR) face parte din Tehnologiile de Informație și Comunicație (TIC) și reprezintă un set de medii tridimensionale cu care o persoană interacționează în timp real. Elementele caracteristice ale acestui tip de tehnologie sunt reprezentate de interacțiune și imersiune.

Realitatea virtuală este o tehnică sigură și neinvazivă. Proiectând grafice 3D și utilizând  ochelarii și căștile, se izolează utilizatorul de stimulii externi și se permite transpunerea lui într-un mediu diferit de cel în care se află în acel moment.

Cum se folosește VR în cadrul psihoterapiei?

În primul rând, mediile virtuale permit reproducerea unor configurații stimulante care sunt relevante pentru o serie de intervenții la nivel mental. In al doilea rând, ele oferă posibilitatea adaptării intervenției terapeutice la nevoile fiecărui client, prin controlarea și manipularea anumitor variabile.

Așadar, această tehnologie permite interacțiunea client –terapeut în situații specifice, fără a fi nevoie să se părăsească spațiul cabinetului: se poate lucra la teama de vorbit în public, frica de a zbura cu avionul, claustrofobie și multe alte situații de acest gen. Mai mult, ea oferă posibilitatea de a repeta anumite condiții (cum ar fi, de exemplu, decolarea avionului), de câte ori este necesar pentru realizarea obiectivului terapeutic.

 Avantajele terapiei prin realitate virtuală

Psihoterapia cu ajutorul mediilor de realitate virtuală oferă în primul rând un grad mai mare de confidențialitate și intimitate în comparație cu expunerea la situații reale. Oferă siguranță, deoarece terapeutul și clientul controlează în permanență ceea ce se întâmplă.

Un alt aspect este legat de costul redus, fiindcă nu este necesar ca, de exemplu, terapeutul să se deplaseze în afara cabinetului (imaginați-vă cum ar fi să vă tratați teama de zbor și pentru asta să fie nevoie ca terapeutul să vă însoțească!).

In cadrul cabinetului se poate desfășura tratamentul în configurații stimulante care ar fi dificil de accesat în mediul real: terapeutul poate decide dacă este noapte sau zi, dacă plouă sau este soare, adaptând astfel condițiile din mediul virtual la nevoile clientului. Mai mult, se pot configura situații care pot depăși ceea ce poate oferi realitatea – de exemplu, se pot recrea 10 aterizări consecutive, sau se poate simula o defecțiune a liftului.

Este facilitată auto-antrenarea și învățarea, deoarece un client nu este nevoit să aștepte ca un eveniment să aibă loc în viața reală, el se poate produce și reproduce în cadrul cabinetului; el are astfel un rol activ și participativ, rezultatul final fiind modificarea comportamentului.