Psihoterapia înseamnă aplicarea sistematică, planificată și conștientă a unor metode specifice psihologiei. Aceasta presupune mai multe abordări precum: psihanaliza, terapia cognitiv-comportamentală, terapia rațional-emotivă, terapia integrativă etc.
Psihoterapia este un proces care se desfășoară după stabilirea de comun acord a unor obiective, care se pot modifica in funcție de nevoile pacientului. Prin psihoterapie, abordarea problemelor este de profunzime, produce modificări în sfera personalității și vizează particularități psihice printre care se numără: vulnerabilitatea, modele de comportament, credințe personale, condiționări exterioare. Psihoterapia influențează atitudini, sentimente, tipuri de comportamente sau simptome. Obiectivul final este o adaptare mai eficientă și mai stabilă la mediu.
La Centrul Equitas, pentru psihoterapie, folosim următoarele metode terapeutice:
Terapia cognitiv-comportamentală
Terapia cognitiv-comportamentală își propune să identifice modul de gândire al unei persoane, pentru a înțelege mai bine comportamentul și emoțiile acesteia.
Identificarea principiilor personale ale unui individ permite înțelegerea atitudinilor și comportamentului acestuia. Aceste principii funcționează ca niște filtre mentale și influențează felul în care percepem și analizăm o situație. Este nivelul la care putem identifica gândurile negative și automate, responsabile de răspunsurile comportamentale, emoționale și somatice. Abordarea cognitiv-comportamentală este una de profunzime, care permite reevaluarea postulatelor de viață și schimbarea comportamentului.
Terapia de grup
Aceasta este o formă de psihoterapie în care 8-12 persoane se întâlnesc sub îndrumarea unui lider de grup, de obicei un psihoterapeut cu experiență, pentru a discuta probleme comune tuturor participanților (ex: alcoolism, dependențe de droguri, dependențe de jocuri de noroc sau anxietate – vezi și -Capcane “frumoase” şi subtile ale Jocurilor de noroc).
Prin terapia de grup, participantul dobândește sentimentul de acceptare și realizează că nu este singurul care trece printr-o situație dificilă. Toți participanții din grupul de terapie împărtășesc experiențe, de multe ori similare.
Psihoterapia de grup are ca obiectiv principal dezvoltarea personală și găsirea unor soluții pentru problemele membrilor grupului.
Hipnoterapia
Terapia prin hipnoză este o metodă folosită în psihoterapie pentru anumite cazuri, doar cu acordul pacientului. Această tehnică poate determina descoperirea unor cauze ascunse ale problemelor și folosirea resurselor creative ale subconștientului pentru rezolvarea acestora.
Dacă o persoană nu este de acord cu utilizarea hipnoterapiei, terapeutul va recomanda alte metode terapeutice.
Terapia de familie
Terapia de familie are la bază principiul că niciun individ nu este complet izolat de ceilalți. El este influențat de mediul social, pe care îl influențează la rândul său. Fie că este vorba de familia de bază sau familia dobândită, terapia familială îi aduce împreună pe membrii acesteia pentru rezolvarea conflictelor.
Psihodrama
Psihodrama este o metodă terapeutică ce explorează, prin jocul de rol, problemele individului. Este asemănătoare cu teatrul în sensul în care persoana își explorează problemele prin retrăirea unor situații conflictuale.
Este o metodă terapeutică de grup în care fiecare persoană este regizor, scenarist și actor al propriei vieți, aducând în prezent situații traumatice sau dificile cu care s-a confruntat sau încă se confruntă.
Terapia integrativă
Psihoterapia integrativă reprezintă o intersecție a mai multor discipline. Abordarea integrativă oferă o viziune nouă despre tratamentul terapeutic și face apel la toate metodele psihoterapeutice, înglobând psihoterapia clasică, psihoterapia cognitiv–comportamentală, psihoterapia sistemică, hipnoterapia etc.
O regulă principală a psihoterapiei integrative este aceea că nicio formă de psihoterapie nu poate fi adecvată pentru toate situațiile. Psihoterapia integrativă este flexibilă în abordarea problemelor, folosind o varietate de tehnici, pe care le aplică la situațiile particulare.
Terapia traumelor prin EMDR
Gânduri, imagini, sunete, mirosuri, emoții și senzații corporale, toate sunt înmagazinate în memorie. Atât amintirile imediate cât și cele depărtate, sunt depozitate în același sistem. Procesarea adaptativă a evenimentelor duce la o eliberare de emoțiile și senzațiile negative și la o înțelegere aprofundată și învățare din experiențele noastre. Tratamentul traumei prin EMDR ajută să se acceseze informații noi și să se integreze în memorie.
EMDR a fost descoperit de Francin Shapiro, care lucra cu veteranii de război din Vietnam şi cu femei care fuseseră violate.
EMDR conectează partea dreaptă a creierului cu cea stângă făcând un fel de simulare bilaterală. La o scanare a creierului se vede că activitatea lobilor frontali crește. Activitatea unei persoane traumatizate este foarte redusă. Se produce numai în anumite zone din spatele creierului și în sistemul limbic. În timp ce trunchiul cerebral și loburile frontale sunt aproape complet inactive. Trunchiul cerebral pornește de la ceafă și se termină în creierul reptilian din spatele capului. E creierul pe care-l au și reptilele și care are rolul să țină în viață. Asigură bătăile inimii, funcționarea plămânilor, funcțiile vitale. Când ești în pericol, pompează adrenalina în tot corpul ca să te lupți sau să fugi. Deasupra, se află sistemul limbic care are de-a face cu memoria emoțională, cu emoțiile și deasupra marile loburi frontale. Între sistemul limbic și creierul reptilian se află amigdala cerebrală care detectează pericolul. Nu e sofisticat, recunoaşte pattern-uri. EMDR face conexiuni şi începe să dezvolte noi căi nervoase. Cu EMDR te concentrezi asupra gândului care e partea din faţă a creierului, asupra emoţiilor, care sunt la mijloc şi asupra senzaţiilor din corp. Când te gândeşti, creierul reptilian, trunchiul cerebral, măduva spinării se leagă de toate organele. Memoria viscerală, e la fel de importantă ca şi gâdurile.
EMDR lucrează la toate cele trei niveluri ale creierului. Te ajută să faci conexiuni, să intensifici activitatea creierului şi să păstrezi memoria viscerală ca memorie de durată, ca să poţi merge înainte şi să începi să spui: ,, ce-a fost, a trecut…am supravieţuit şi pot să învăţ să fiu altfel. E remarcabil cum se poate reface creierul.
Când folosim terapia prin EMDR
-Traume trecute, doliu
-Anxietăţi curente sau din trecut
-Stimuli activanţi din viaţa de zi cu zi
-Temeri sau fobii
-Atacuri de panică, coşmaruri, gânduri intruzive