Visul

Sunt sfâșiat și ne-nțeles
Dar cine poate sa-nțeleagă??
Căci nici eu nu am înțeles
Pe nimeni… niciodată!

Sunt copleșit de remușcări
Poveri și gânduri negre,
Sunt abstinent de ceva timp
Dar sufletul mi-e rece.

În purgatoriu m-am trezit
Sub mine clocotesc cazane,
Deasupra nonșalant și lung
Drumul spre libertate.

Nu fac doi pași, că sunt cuprins
De demonii lui Hades;
La judecată sunt trimis
De ale mele fapte.

N-am nici o șansă, mă gândesc,
Sunt condamnat la moarte,
Nu vreau, nu pot să înțeleg
Conceptul libertate.

Sentința e aproape gata…
Adânc în abisul Tartar osânda-i disperare,
De unde Cronos cel Titan
Nu a avut scăpare.

Sunt gata să sfârșesc aici
Căci de nimic nu-mi pasa,
Dar stai, judecătorul îmi sunt eu
Și-mi dau a doua șansă!

Trezindu-mă din vis ciudat,
Îmi bate în fereastră
Un sentiment de mult uitat;
Cred ca iubesc o fată…

Îi simt mirosul, o sărut,
Deodată cad pe spate.
Nu are un nume la comun,
O cheamă….LIBERTATE!

Anomin