Ziua de pe urmă

În cartea morții un nume este scris
Cu litere de sânge îmi e sortit
La vremea-n mugurite-i frunza de arțar
Vă părăsesc m-așteaptă alt tipar.

Tiparul tinde spre necunoscut
Căci ce-am trăit acum e la trecut
O vale lungă-mi iese-n cale
Plângeau castanii, plângeau cu jale.

Și munții cei cu barba deasă
Învăluiți în rochie de mireasă
În greutatea lor herciniană
Plângeau cu dor, cu dor de mamă.

Din frunzărișul codrului făcură-mi dric
Căci plec pustiu și n-am lăsat nimic
Un suflet gol cu aer de tâlhar
Plângeau jivinele, plângeau amar.

O grotă rece, sumbră-mi e mormânt
N-am fost smerit, n-am fost tăcut
O viață-ntreagă m-am luptat
Mic la stat, mare la sfat.

Pe piatra funerară îmi e scris
O vorbă mare am promis
Am fost și hoț și om cinstit
Am fost bogat și mor falit.

Dependent Anonim