Activitățile terapeutice ale Centrului Equitas urmăresc începerea și susținerea unui proces de recuperare pe mai multe niveluri pentru construirea unui suport interior pe care să se susțină abstinența.
- Cognitiv, pentru înlăturarea unor tulburări în activitățile creierului gânditor;
- Emoțional, pentru redobândirea unui echilibru și învățarea unor modalități de a gestiona emoțiile;
- Comportamental, pentru înlăturarea unor comportamente asociate cu dependența, neadaptate vârstei, statutului, și învățarea altor comportamente care să susțină abstinența;
- Somatic, pentru înlăturarea unor tulburări în funcționarea corpului;
- Spiritual, pentru reconstruirea unui suport de valori și al unui sens în viața care să susțină schimbarea.
RECUPERAREA
- este un proces care începe la noi și se continuă și după ieșirea din program;
- presupune parcurgerea unui traseu cu dificultăți, pe care sunt posibile recăderile. Este foarte important din punct de vedere terapeutic să se învețe din aceste situații, în scopul dezvoltării personale și a consolidării unui suport interior pentru abstinență.
CÂT POATE DURA O RECUPERARE?
Pentru a înțelege mai bine acest proces gândește-te la o situație de viață, trăită sau văzută, care a impus o recuperarea medicală:
- Ce s-a recuperat și în cât timp?
MIT ȘI REALITATE
– “toate problemele se vor sfârși după ce vei deveni abstinent și întotdeauna te vei simți bine”.
În realitate, vei continua să ai diferite probleme, însă vei putea să le faci față mult mai bine, vei găsi soluții mult mai bune decât ai fi făcut-o în vremea în care dependența era activă. Și la fel de adevărat este că recuperarea nu te va transforma într-o persoană perfectă, iubită, acceptată și respectată de toți. Această așa-numita “dorință de glorie” e combătută pentru că perfecționismul poate fi o problemă foarte gravă în recuperare, blocându-se astfel progresul. Este important să te accepți ca ființă umană căreia îi este imposibil să atingă idealuri supraomenești și doar acceptând acest lucru vei putea primi și accepta ajutorul.
– „starea de bine depinde de felul în care ne privesc ceilalți”
În realitate, dependența de alte persoane poate pune în pericol dezvoltarea personalităților noastre, putând ajunge să trăim cu handicapul de a ne simți bine și fericiți doar atunci când ceilalți sunt drăguți cu noi. Asta nu înseamnă că va trebui să îi ignorăm total pe ceilalți și să urmărim exclusiv fericirea noastră.